miercuri, 27 ianuarie 2016

Peste invidie, tot mai sus


Cand te-ai uitat cu jind ultima oara in curtea vecinului? Mai tii minte cand l-ai intors pe toate partile, cautandu-i defecte, doar din cauza ca verdele sau era mai verde decat al tau?

Poate ca avem multe lucruri frumoase in viata noastra, fie ca vorba de belsug, de prosperitate, de echilibru. Poate ca ai deja tot ce isi poate dori cineva. Si cu toate astea, din cutia deschisa a Pandorei iese la lumina invidia. Daca este iarba mai verde in curtea vecinului?  

Oricat ne-am ascunde sau am incerca sa negam, indivia este o parte din zestrea noastra afectiva. Invidiem pentru ca este o parte din natura omeneasca, in ciuda legilor scrise sau nescrise ale societatii, religiei, moralei. 

Invidia nu este maligna, daca nu depaseste granita aspiratiei furise catre mai binele personal, prin comportamente daunatoare celui care e in ochii nostri norocosul posesor al obiectului dorintei.

Daca nu ne putem abtine invidia cand vedem la altii ceva ce ne dorim sa avem, sa simtim sau sa fim- putem incerca macar sa controlam limitele invidiei si sa o transformam intr-o energie motivationala care sa ne aduca beneficii. 

Daca altii par sa obtina lucrurile dorite cu o usurinta de invidiat, solutia nu este sa le dorim raul, ci sa ne dorim noua binele. Oricat de biblic si moralist ar suna, se recomanda sa nu cadem in exces, iar efectele negative ale invidiei asupra psihicului fac parte din aceasta categorie. 

Ar mai fi de ajutor si sa fim realisti inainte de a ne lasa supusi de invidie. Ne comparam prea des cu cei din cercurile selecte si exclusiviste la al caror nivel putini pot ajunge. Mass media ne vinde constant gogosi calde si aromate despre existentele minunate ale celebritatilor. Pe langa stapanii vilelor, automobilelor, iahturilor, bijuteriilor de lux, devenim dintr-o data saraci, banali, stersi, Nefericirea vine, ca de obicei, dintr-o iluzie. 

Iluzia este ca cenusaresele primesc peste noapte sprijinul miraculos al zanei, mezinii familiei devin eroii salvatori si totul ramane senin si imbelsugat pe vecie. Multe reviste si programe de televiziune joaca astazi rolul vechilor basme, subliniind partea frumoasa si stralucitoare, facand modele din cei frumosi si bine cosmetizati sau cel putin, din cei instariti si cu faima. 

Oricare ar fi motivul pentru care simtim invidie, sa nu uitam ca ceva ce noua ne-ar aduce fericire, pentru altii nu poate inlocui ceva ce isi doresc cu adevarat. In loc sa ne comparam cu cei  mai bogati decat noi, mai bine ne-am compara cu cei mai multumiti, mai echilibrati, mai impacati decat noi cu existentele lor. E uimitor cate definitii diferite are fericirea, dar- ca nota generala- propun sa ne raportam la cei care au o fericire autentica, nu la cei care doar o afiseaza. 

Ce putem face pentru noi insine este o lista cu lucrurile pentru care suntem recunoscatori. Cu adevarat recunoscatori. Poate fi sanatatea de fier cu care am fost inzestrati, sau cel putin integritatea corporala. Poate fi orice abilitate intelectuala sau artistica ce ti-a fost daruita. Fii recunoscator pentru familia care te iubeste, prietenii care te inconjoara, dar mai ales, pentru ce poti face tu din ceea ce ti s-a daruit deja. 

Pretuieste-le in timp ce inca ai toate acestea, nu astepta ca ele sa iti fie luate. Pretuieste-ti epoca si locul in lume, pacea, libertatea, oportunitatile de a invata, de a te exprima, de a evolua in oricine ti-ai dori sa fii.

De aici, cerul este limita ta. Nu iti sta nimeni in cale pentru a creste si pentru a-ti deschide aripile. De undeva de sus, nici o pajiste nu ti se va parea destul de verde pentru a o invidia.





(Raluca Ionescu, 2009)  


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu