miercuri, 27 ianuarie 2016

Peste invidie, tot mai sus


Cand te-ai uitat cu jind ultima oara in curtea vecinului? Mai tii minte cand l-ai intors pe toate partile, cautandu-i defecte, doar din cauza ca verdele sau era mai verde decat al tau?

Poate ca avem multe lucruri frumoase in viata noastra, fie ca vorba de belsug, de prosperitate, de echilibru. Poate ca ai deja tot ce isi poate dori cineva. Si cu toate astea, din cutia deschisa a Pandorei iese la lumina invidia. Daca este iarba mai verde in curtea vecinului?  

Oricat ne-am ascunde sau am incerca sa negam, indivia este o parte din zestrea noastra afectiva. Invidiem pentru ca este o parte din natura omeneasca, in ciuda legilor scrise sau nescrise ale societatii, religiei, moralei. 

Invidia nu este maligna, daca nu depaseste granita aspiratiei furise catre mai binele personal, prin comportamente daunatoare celui care e in ochii nostri norocosul posesor al obiectului dorintei.

Daca nu ne putem abtine invidia cand vedem la altii ceva ce ne dorim sa avem, sa simtim sau sa fim- putem incerca macar sa controlam limitele invidiei si sa o transformam intr-o energie motivationala care sa ne aduca beneficii. 

Daca altii par sa obtina lucrurile dorite cu o usurinta de invidiat, solutia nu este sa le dorim raul, ci sa ne dorim noua binele. Oricat de biblic si moralist ar suna, se recomanda sa nu cadem in exces, iar efectele negative ale invidiei asupra psihicului fac parte din aceasta categorie. 

Ar mai fi de ajutor si sa fim realisti inainte de a ne lasa supusi de invidie. Ne comparam prea des cu cei din cercurile selecte si exclusiviste la al caror nivel putini pot ajunge. Mass media ne vinde constant gogosi calde si aromate despre existentele minunate ale celebritatilor. Pe langa stapanii vilelor, automobilelor, iahturilor, bijuteriilor de lux, devenim dintr-o data saraci, banali, stersi, Nefericirea vine, ca de obicei, dintr-o iluzie. 

Iluzia este ca cenusaresele primesc peste noapte sprijinul miraculos al zanei, mezinii familiei devin eroii salvatori si totul ramane senin si imbelsugat pe vecie. Multe reviste si programe de televiziune joaca astazi rolul vechilor basme, subliniind partea frumoasa si stralucitoare, facand modele din cei frumosi si bine cosmetizati sau cel putin, din cei instariti si cu faima. 

Oricare ar fi motivul pentru care simtim invidie, sa nu uitam ca ceva ce noua ne-ar aduce fericire, pentru altii nu poate inlocui ceva ce isi doresc cu adevarat. In loc sa ne comparam cu cei  mai bogati decat noi, mai bine ne-am compara cu cei mai multumiti, mai echilibrati, mai impacati decat noi cu existentele lor. E uimitor cate definitii diferite are fericirea, dar- ca nota generala- propun sa ne raportam la cei care au o fericire autentica, nu la cei care doar o afiseaza. 

Ce putem face pentru noi insine este o lista cu lucrurile pentru care suntem recunoscatori. Cu adevarat recunoscatori. Poate fi sanatatea de fier cu care am fost inzestrati, sau cel putin integritatea corporala. Poate fi orice abilitate intelectuala sau artistica ce ti-a fost daruita. Fii recunoscator pentru familia care te iubeste, prietenii care te inconjoara, dar mai ales, pentru ce poti face tu din ceea ce ti s-a daruit deja. 

Pretuieste-le in timp ce inca ai toate acestea, nu astepta ca ele sa iti fie luate. Pretuieste-ti epoca si locul in lume, pacea, libertatea, oportunitatile de a invata, de a te exprima, de a evolua in oricine ti-ai dori sa fii.

De aici, cerul este limita ta. Nu iti sta nimeni in cale pentru a creste si pentru a-ti deschide aripile. De undeva de sus, nici o pajiste nu ti se va parea destul de verde pentru a o invidia.





(Raluca Ionescu, 2009)  


marți, 12 ianuarie 2016

Pseudo- rezolutii

Inceputul de an se leaga de un obicei interesant: formularea unor obiective legate de noi inceputuri, de schimbarea stilului de viata si de autodezvoltare. 
Se ia o lista mare de dorinte si incep sa se bifeze cele mai arzatoare, dupa cum urmeaza:

“Din ianuarie incep sa:
a) Merg la sala
b) Iau lectii de dans
c) Petrec mai mult timp cu iubitul meu” etc.

Toate vechi si noua toate. Alte nu-stiu-cate rezolutii care incep cu “De maine, de la anu…” insa nu se concretizeaza. Si cum s-ar putea concretiza daca motivatia de a le face lipseste inca? Simplul fapt ca se schimba datele in calendar nu ne asigura motivatie suficienta pentru obiectivele ramase pana acum fara implinire.

Of, bine ar fi sa ne trezim direct in ziua in care dorinta noastra a fost deja montata in scenariul vietii zilnice si functioneaza asa cum ne-am imaginat. Daca viata noastra ar fi un film, ar fi posibil. Insa atata timp cat ne limitam sa ne imaginam ceea ce ne dorim, rezolutiile raman in continuare nerealizate.

Din pacate, lista de dorinte nu inlocuieste fapta in sine, iar cel mai bun mod de a indeplini un vis incepe prin a te trezi si a te pune pe treaba.  Completarea propriu-zisa a listei e doar un mijloc de a ne linisti constiinta. Un soi de gandire magica ne face cumva sa credem ca asa suntem deja la jumatatea drumului. Iar aici cred ca se impune o mica pauza in gandire, inainte de a ne avanta sa acoperim paginile cu rezolutii fara acoperire.

In primul rand, cine zice ca la venirea fiecarui an nou este musai sa rescrii diverse capitole ale vietii tale? Arunca o privire obiectiva la ce ai realizat pana acum, fara sa tragi cu ochiul prin reviste sau prin curtea vecinului. Ce trebuie cu adevarat schimbat in viata ta? Ce functioneaza bine trebuie lasat la locul lui, nu totul poate fi “si mai si” in noul an. Unele lucruri sunt deja pe cale sa se implineasca, deci fii obiectiv/a cand evaluezi ce ai deja. In plus, nu toate obiectivele au termene realiste- unora le trebuie mai mult timp pentru a se indeplini, asa ca ai rabdare cu lucrurile care merg in directia dorita, desi mai lent decat ti-ar fi placut.

Un alt punct important in favoarea ta este sa stii ce iti doresti cu adevarat. Pare simplu, dar multora le ia ceva timp pana sa isi asculte vocea interioara si sa isi recunoasca propriile dorinte. O noua dieta, o noua silueta, un nou iubit, nopti fierbinti “ca la carte”, salariu mai mare, avansare in post, cursuri de tai chi, 15 rochii si posete noi-  tu ce iti doresti de fapt? Care sunt dorintele tale si care sunt cele ale grupului tau de prieteni, de colegi sau ale generatiei tale? Poti sa faci diferenta? De exemplu, daca altii considera ca revelionul perfect se petrece la schi in Alpi, iar tu iti doresti sa fii acasa, doar cu persoana iubita, care dintre voci va conta mai mult pentru tine?

O privire critica se impune atunci cand situatia este impinsa la extreme. Din stresul provocat de liste anterioare- nebifate la timp, poate rezulta o atitudine de respingere: “anul asta nici o rezolutie!”, o cale de negare a ordinii care incearca sa ti se impuna artificial, de la altii sau prin diverse canale media. Nu-ti face griji: valoarea ta personala nu va scadea din cauza ca nu ai urmat directivele ultimei reviste la moda. Daca ai reusit totusi sa urmezi sfaturile livrate, ai mare grija: in goana de a bifa tot ce pe lista anului, putem fi rigide la oportunitati noi si sa ne treaca ocaziile pe sub nas.  Ce capcane pot fi mai greu de evitat decat acelea pe care ni le presaram noi insine?

In concluzie, intre a nu iti propune nimic pentru anul care tocmai a inceput si nebunia de a inghesui tot felul de rezolutii pe lista, trebuie sa existe o cale de mijloc. Gasirea acesteia ramane o datorie fata de tine insati, iar vorba  lunga ramane saracia omului. 

Dupa ce scapi de prejudecati, false nevoi de imbunatatire si trenduri, mergi si bifeaza adevaratele rezolutii care-ti mai raman pe lista. 


(Raluca Ionescu, 2008, Mayra.ro)