duminică, 12 octombrie 2014

Incantat de cunostinta

Exista o persoana foarte importanta, pe care adesea nu o bagam destul in seama. O tot impingem deoparte, o amanam, nu vrem sa ne implicam prea tare in descoperirea ei.
Persoana aceea e chiar propria persoană şi vine un moment când trebuie să o privim cu curaj şi sinceritate, drept în ochi.
Câţi dintre noi pot spune cu siguranţă că se cunosc? Datele din buletin, informaţiile sociale, obiectele pe care avem acte de proprietate, anii pe care i-am trăit şi altele asemenea sunt doar frânturi din cine suntem cu adevărat.
Poate ai avut tentative de auto-descoperire, dar nu ai primit din senin o analiză serioasă şi aprofundată a personalităţii tale. Din păcate-  sau din fericire, nici nu vei primi. Lasă deoparte testele cu “majoritate de a” sau “de b” sau “de c”: sunt numai bune de completat în tren, ca să îţi treacă timpul. Nu te amăgi cu rezultate vagi, la grămadă. Una dintre marile capcane ale auto-cunoaşterii sunt răspunsurile facile, fabricate instant sau – şi mai rău, rezultate din combinaţii cibernetice impersonale, numai 9,99 USD/bucata. Da, de cele mai multe ori contribuţia specialiştilor la dezvăluirea personalităţii tale costă, însă există şi modalităţi de a parcurge chiar tu o bună bucată din drum şi acestea îţi sunt la îndemână.
Auto-cunoaşterea presupune mai mult decât bifarea unor răspunsuri prestabilite dintr-o revistă sau chiar dintr-un test specializat. Pentru că înaintea răspunsurilor trebuie să se nască întrebările.
Poţi să îţi faci o idee despre cum te vezi cu adevărat, observând ce răspunsuri primeşti la întrebarea “Cine sunt eu?”
Începe cu tine însăţi şi încearcă exerciţiul acesta. Sinceritatea vine mai uşor între tine şi foaia albă de hârtie, care începe cu “Eu sunt…”. Completarea propoziţiei îţi revine ţie, în ritmul care îţi convine, cu cuvintele care îţi răsar prima oară în minte, fără nici o privire curioasă care să te analizeze sau să te eticheteze. Poţi da câte răspunsuri îţi vin în gând, nu există limite – dar cu siguranţă poţi chiar tu să impinge limitele, căutând cât de multe răspunsuri la această întrebare aparent simplă. Pe măsură ce înaintezi, ai şanse să aprofundezi această introducere la propria persoană.
Când simţi că ai terminat, priveşte ce ai răspuns. Poţi încadra răspunsurile în diverse categorii?  Legate de statut, de gen, de ocupaţie, poate chiar de înfăţişare fizică? Ce fel de răspunsuri ai dat? Observă din ce registre-fizic, intelectual, caracterial, social ş.a. - fac parte răspunsurile alese de tine.
Îţi poţi da seama astfel, la o primă privire, cum te vezi, cum te descrii, cum te prezinţi. Poţi deveni mai conştient/ă de felul cum te defineşti, în faţa ta şi în faţa celorlalţi. Poate că descrierea ta se bazează pe folosirea predominantă a atributelor fizice sau, dimpotrivă pe aspecte sociale sau trăsături de caracter. Răspunsurile şi distribuirea lor pe categorii depind de tine.
Care sunt primele trei răspunsuri care ţi-au venit în minte? Cu ce ai încheiat? La care ai ezitat sau nu ai vrut să recunoşti că sunt adevărate şi să le pui pe hârtie? Dacă nu ai realizat până acum ce formă ia prezentarea ta, alătură-te celor care îşi caută, prin meandrele personalităţii, răspunsurile.
Cunoaşterea de sine nu vine peste noapte, este un proces îndelungat, adesea minuţios, care cere răbdare, sinceritate, deschidere şi forţă. Capcanele sunt multe, facile şi frumos colorate. Nu toţi avem răbdare, nu toţi avem rezistenţă la tentaţii ieftine. Dar avem, cel puţin, înclinaţie naturală spre auto-investigare. 
 
Nu trebuie să ai o personalitate introvertită (înclinată spre interacţiunea cu mediul interior, al propriei persoane, în defavoarea interacţiunilor cu ceilalţi). Trebuie mai degrabă să ai bunăvoinţa să încerci să fii sincer/ă. Sinceritatea nu este mereu la îndemână.
Uneori, în aventura cunoaşterii, putem ajunge în faţa unor porţi pe care nu am vrea să le deschidem. Alteori afişăm intentionat reclame mincinoase (“sunt bun ca pâinea caldă”) sau avertismente pentru public (“câine rău! nu îndrăzni”). Ideal ar fi să evităm orice mesaje care ne induc pe noi înşine în eroare şi ne fac să uităm cine suntem cu adevărat, chiar dacă pe alţii îi convingem.
Căutarea de sine poate fi descrisă în cuvintele lui Mircea Eliade: încercarea labirintului. În drumul către Centru, către miezul fiinţei noastre, aşteaptă multe teste de curaj, de perserverenţă, de discernământ şi tot aşa… Important este însă să începi călătoria şi apoi să nu încetezi să te întrebi: “Cine sunt eu?”

Raluca Ionescu (www.mayra.ro, Drumul spre centru)