vineri, 28 martie 2014

Nu am timp, am internet

Nu am timp. Dar cine are? Doar nu crede cineva că are timp doar pentru că are ceas.
N-am auzit vreodată să fie careva dintre noi stăpânul sau stăpâna timpului. Nici măcar a ceea ce numim timp personal. N-am văzut vreun act de proprietate sau măcar vreun bon fiscal.
N-avem timp. Trăim în timp ca într-o dimensiune și atât.
Dar și dacă l-am avea, la ce ne-ar trebui? Dacă n-am timp, de fapt, pentru ce nu am? Ce nu pot face pentru că n-am timp?
Urmăriți puțin într-o zi oarecare din viața voastră când, cui și de ce spuneți această expresie. Cu ce frecvență, chiar. Veți fi poate uimiți să mai descoperiți ceva despre voi înșivă.
Eu m-am convins, cu niscaiva rușine, că n-am timp pentru relațiile umane. Dar am timp, multe ore pe zi și multe zile pe săptămână pentru munca mea, pentru conversații și networking virtual, pentru seriale americane și pentru stat noaptea pe net în loc să dorm.
Și cum soarta le mai aranjează ca să ni le arate și altfel, lucrurile s-au schimbat azi brusc în ritmul meu temporal obișnuit, printr-un incident banal: a picat netul.
Și brusc mi-am recăpătat timpul. Am avut timp să mănânc la masă (cu laptopul în altă cameră), să citesc o carte (cu pagini de hârtie, nu virtuale), să-mi sun prieteni și să mă întâlnesc cu vechi cunoștințe, chiar și să pun mâna pe pensulă să mai colorez ceva. Am avut nu doar mai mult timp, ci și răbdare, la plimbare cu familia mea faină care de obicei concurează pentru atenția mea cu clienții, proiectele, misiunile mele profesionale (toate importante, toate presante).
Am avut timp până și de reflecții antropologice și filozofice, gândindu-mă că oamenii din vechime își prețuiau altfel timpul și pentru datorită faptului că nu îngrămădeau prea multe lucruri într-un interval prea scurt. Că aveau mai puține activități, dar mai profunde, multă liniște, mai mulți prieteni poate (deși n-aveau internet).
Din păcate, conexiunea mea la net și-a revenit, laptopul s-a întors pe genunchii mei și iată, din nou nu mai am timp.De parcă aș fi avut vreodată...
Voi cum reușiți să vă împăcați cu timpul? Ce relație aveți și ce lucruri vă permite să faceți? M-aș bucura să vă aflu punctele de vedere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu