miercuri, 16 noiembrie 2011

Recomandarea lui Socrate


La Zvonistica suntem cu totii experti – e singura “materie” care nu cere prea multa pregatire. Din nefericire, ocupa mult timp si distorsioneaza dramatic realitatea.
Fie ca exista sau nu ceva de vorbit, oamenii oricum o fac: din plictiseala, din interes fata de viata altora sau pur si simplu din obisnuinta. Imprastierea zvonurilor pare sa ne umple in mod firesc timpul.
Cu totii cadem victime zvonurilor. Dintr-o vorba aruncata aiurea si – mai rau – pe la spate – ajungem sa interpretam gresit si sa luam decizii in necunostinta de cauza.
Informatiile circula in mod frecvent la gramada, in mod haotic, fapte reale amestecate cu opiniile lui x si y si cu propria noastra subiectivitate. Inselarea poate fi foarte subtila. Opiniile autorizate, cum ar fi cele ale persoanelor publice, ale specialistilor in anumite domenii pot fi luate drept adevaruri chiar daca nu sunt.  Drept pentru care jurnalistii recomanda ca o informatie sa fie verificata din trei surse diferite, pentru a-i testa credibilitatea.
Mai mult, un filosof pe nume Socrate, a pus la punct un sistem de clasificare a informatiilor prin care se ferea el insusi sa acumuleze informatii inutile. Le-a impartit in Adevar, Bine si Necesitate. Mai concret, atunci cand cineva vine sa ne prezinte o informatie, putem sa ii dam crezare daca trece macar unul dintre cele trei teste:
-Sunt adevarate vorbele respective? Daca sunt doar preluate de la altii, nu reprezinta mai mult decat o realitate second-hand, distorsionata sau chiar inventata din nimic de catre rauvoitori;
-Cuvintele auzite iti aduc vreun folos, iti starnesc bucurie? Daca raspunsul e negativ, atunci stirea respectiva isi pierde mult din putere, iar puterea de a o respinge iti apartine. De ce sa te intoxici cu lucruri inutile sau daunatoare psihicului si sufletului? Evita sa asculti stiri negative si barfe, inchide televizorul cand incep stirile de la ora 5;
Daca informatia primita nu schimba cu nimic cultura ta generala, zestrea intelectuala sau nu iti aduce nici macar un indiciu despre cum sa iti imbunatatesti viata, nu are rost sa iti pierzi timpul cu ea. Si nici cu cei care te sacaie. Cu ce te ajuta in viata personala informatia ca o vedeta si-a taiat unghiile cu unghiera sau ca vecina de la 3 isi cumpara haine din bazar?
Comunicarea joaca un rol important in viata noastra. Ar fi minunat daca toate schimburile informationale dintre oameni ar fi cu adevarat o comunicare. Pana in momentul in care noi si cei din jurul nostru vom invata sa nu mai irosim timp pretios cu lucruri care strica echilibrul sufletesc, o ultima recomandare: ca sa discerneti adevarul de minciuna, priviti ce face omul mai degraba la ce spune despre el sau despre altii. Faptele cantaresc mai greu decat opiniile.

Raluca Ionescu, 2009, revista Mayra

marți, 1 noiembrie 2011

Sunt ceea ce simt


Mă preocupă de mult- poate de când am aflat definiția tragediei grecești- chestiunea rațiunii și a afecțiunii.
Tu, cel/cea care citești, atunci când iei o decizie, pe ce te bazezi? Pe rațiune sau pe sentimente?

În general, pare că rațiunea se bucură de un "rating" mai mare si banuiesc ca majoritatea veti inclina sa îi dati prioritate. 
 "As face cum simt, dar....daca ce simt nu e corect?"
Ce inseamna corect din punct de vedere al sentimentelor si ce e corect din punct de vedere al gandirii? 
Corect pentru mine si fata de mine este sa fac ceea ce simt, pentru ca asta ma valideaza ca om. Acceptand bineinteles o alta teorie si anume ca omul e predominant fiinta emotionala, oricum ar suna asta dupa secole intregi in care -oficial- s-a dat o conotatie de superioritate ratiunii, sensibilitatea fiind asociata cu slabiciunea.
Sunt de acord ca avem ratiune si ca o folosim,  dar nu asa cum credem noi :). Traseul este de la inima spre gandire, de la dorinta la justificare. Intai simtim ceva fata de lucrurile respective, luam o hotarare in inima noastra, apoi trimitem decizia spre creier, cu rugamintea sa ii dea o forma acceptabila din punct de vedere rational. De cate ori nu am incercat sa gasim explicatii logice si motive coerente pentru decizii venite din strafundurile fiintei noastre?

"La coeur a de raisons que la raison ne connait pas"...
Conflictul care apare intre ceea ce simt si ceea ce gandesc se poate complica in modalitati care ne influenteaza existenta cum nici nu banuim.  Mai bine sa verificam daca ceea ce gandim include si ceea ce ne dorim...
Cel mai adesea actionam in functie de ce ne dorim, nu de ceea ce -teoretic- am avea nevoie. Dovezi ca nu functionam dupa algoritmi logici exista si in viata profesionala.
In rolul profesional- sef, angajat, freelancer etc- ne comportam tot ca niste oameni (nu uitati premisa 1 de la care pornim: omul e predominant fiinta emotionala), in concluzie, si aici decid tot emotiile si trairile noastre.

"Fă ceea ce îți place și nu vei fi nevoit să lucrezi nici măcar o singură zi"
Eu una recunosc ca imi aleg adesea proiectele si colaborarile dupa "feeling", bazandu-ma pe starea pe care mi-o da posibila colaborare. Imi place sau nu subiectul? Ma inteleg sau nu cu clientul? Foarte important: clientul ma apreciaza ca profesionist? Care sunt, in final, avantajele mele emotionale? Daca am raspunsuri si perspective pozitive, ma apuc de lucru cu motivatie reala si durabila. Daca miza colaborarii e doar financiara, atunci e jale :) 
Cand faci un lucru care iti place (placerea fiind de partea simtirii), rezultatele vor fi probabil de fiecare data mai bune decat atunci cand il faci pentru ca "trebuie" (partea de constrangere apartinand in general gandirii, logicii, rationamentului- adesea eronate și cu consecințe tragice pentru cei siliți să fie altfel decât și-ar dori).
Cand primeaza rationamentul logic, actiunile sunt lipsite de energia afectiva si- in consecinta- de puterea unei motivatii intrinseci. 
Dar despre motivatie, "vreau" si "trebuie', poate intr-o discutie viitoare...
Pana atunci, sunt interesata si de experienta voastra, a celor care simt si gandesc.

Cu prietenie,
Raluca,
prinsa azi la faza intrebarilor