luni, 18 aprilie 2011

A crede sau a nu crede

Credința nu se confundă cu religia, precum nici spiritul nu este totuna cu psihicul.

Cu toții credem în ceva, chiar și cei care înțeleg termenul în sens religios și se declară cu strășnicie atei. În intelect sau dimpotrivă, în simțire, în știință sau în misticism, în nimic din toate astea sau poate doar în forțele proprii, cel puțin o credință are fiecare. Dar mai conteaza și ce credință alege și cum o mărturisește, față de sine și de ceilalți.
Fiecare după pregătirea și puterea sa lăuntrică, ne căutăm sensul existenței: în lucruri materiale sau în dimensiuni spirituale. Indiferent ce alegi, credința respectivă îți modelează nu doar caracterul și comportamentul vizibil, ci sufletul. Îți decide viața.

Dacă spiritul a supraviețuit atâta timp chinurilor și prigoanei, mai greu îi este în fața minciunilor seducătoare ale timpului prezent.

După decenii întregi de experimente, dintre care spălările de conștiință ale regimurilor totalitare sau promisiunile pompoase ale sectelor, sufletul pare să se piardă prin grămezile de griji inoculate artificial și rezolvate temporar tot de către cei care le creează.
Totuși, asta nu înseamnă că s-a pierdut capacitatea de a mai crede, ci că sunt mai ușor de acceptat credințele atunci când nu sunt prezentate drept credințe. Oamenilor în general li se face frică de ideea de religie și mai ales de a accepta că sufletul este prioritar trupului. Ținând cont că trebuie să contrazici opinia publică și să răstorni valorile lumii actuale, aceasta nu este o credință comodă.

În epoca "libertății și toleranței", câți mai suntem dispuși să ne pierdem viața cu niște fleacuri demodate?

Sunt spiritual, dar nu religios- iată o afirmație copiată de pe Hi5, unde poți completa un profil personal, inclusiv cu informații de acest gen. Ce vrea să însemne?  Că nu suntem dispuși să credem în nicio religie, dar e simplu să credem în vrăji, magie, reîncarnare, horoscop, profeții și vindecări miraculoase, energii manipulate de diverși oameni, spiritism și alte fenomene asemănătoare.
Mai înseamnă alegerea unei credințe preferate- alta decât cea în care am fost botezați la naștere- cel mai adesea, din catalogul de oferte exotice. Din păcate, practicarea unei credințe de import, începută poate din curiozitate- se dovedește o amăgire ca multe altele. Sufletul modern, căruia informația și interacțiunea cu alte popoare îi sunt extraordinar de accesibile,  rezonează ușor la moda religioasă a vedetelor- precum New Age, Kabbala, scientologie etc și practica unor deprinderi orientale, precum yoga. În prezent, nu ești trendy dacă nu ai auzit de budism sau nu ai cochetat măcar puțin cu taoismul.

Acum că suntem liberi să credem în ce dorim, alegem să credem în ce e modern.

Omul modern crede că poate să se lipsească și de spiritualitate, să fie cel mult moral pentru a atinge chintesența umanității. În același timp, poate să creadă în drepturile omului, în Marele spirit universal, în bunătate generală- fără să simtă nevoia să meargă la vreo biserică sau să se supună vreunui dumnezeu cu care nu se înțelege în privința libertății sale.

Sunt mulți care au găsit deja adevărul și totuși nu îl văd.

La prima vedere, religia pare să ofere doar povești cu morală, plictisitoare, fără valoare aplicativă pentru viața noastră. Unii respectă ritualurile fără să creadă cu adevărat, altora le e frică de pedeapsa divină, alții cer dovezi și se supără că nu le ies în cale făcători de minuni.
Când însă este vorba de cele necesare pentru suflet, ne apar în cale mii de piedici. Nu avem timp să mergem la biserică și nici măcar să ne aplecăm ochii asupra unei pagini din Cartea Sfântă. Nu avem bani ca să ajutăm pe săracii care au nevoie de sprijinul nostru și nu avem nici energie, nici voință pentru a ne împotrivi ispitelor și patimilor care ne asaltează”, spunea părintele Sofian de la Antim.
De asemenea, prezențele duhovnicești dintre noi nu stau în lumina reflectoarelor și nu țin prima pagina a ziarelor de scandal, ci așteapta sufletele însetate de cunoaștere.

Prin diversele credințe pe care le îmbrățișăm sperăm să deschidem poarta spre libertate.

Este de acord și filosoful Petre Țuțea: “Libertatea omului e partea divină din el”. Modernitatea promovează liberul arbitru, dar nu îi înțelege importanța spirituală. Dintre diversele credințe ce ne seduc sufletul cu promisiuni, putem oare deosebi care este cea capabilă să elibereze ființa?

Mai sunt cei ce se mândresc cu credințele lor nereligioase- potențialul de ființă superioară, materia cenușie drept substanța supremă din univers, prin care se poate înțelege totul și chiar se poate lua în stăpânire totul. Acestora le este prea greu să recunoască momentele tensionate când știinta se poticnește definitiv. Nu suportă superstitiile și credințele băbești, fug de manipularea religiei și se declară adepți ai cunoașterii științifice. Pentru ei, sufletul rămâne adesea o mare taină, căci  „A ști la scara umană poate fi folositor - dar în nici un caz mântuitor” (Petre Țuțea).

Nu este de mirare câtă energie cheltuim pentru slăbiciunile în care credem? Cât de tare ne conving lucrurile trecătoare, religiile inventate și/sau modificate de alții, încrederea cu care îi urmăm pe diverși lideri care cer supunere și adorație?

Tăiați lanțurile amăgirii: cercetați-vă sufletul pentru a descoperi în ce credeți cu adevărat. Nu pierdeți timpul cu întrebări retorice și pseudo-dileme: gândiți-vă la ce doriți să vă aștepte la capătul acestei existențe.

(Raluca Ionescu, 2008)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu