marți, 29 martie 2011

Ai stofa de freelancer?

Mă întreabă diverse cunoștințe sau primesc emailuri de la necunoscuti referitor la munca de freelancer. Constat că sunt unele laturi puțin cunoscute în această privință.
Mă opresc astăzi asupra primei întrebari pe care ar trebui să o ridice o persoană care vrea să renunțe la un loc de muncă stabil pentru a deveni liber profesionist sau freelancer.
Ai stofă de freelancer? a fost una din primele mele întrebări la care a trebuit să dau socoteală.
Răspunsul poate nu vine chiar imediat, dar sper să vă ajute să-l găsiți discutarea următoarelor aspecte.
1. Limitele impuse de alții
Dacă nu vă plac programele de lucru fixe și nici superiorii care vă dau bătăi de cap, e un început. Eu am lucrat și în sistemul clasic, am avut și joburi part-time și orar flexibil și cu toate astea nu am reușit să obțin satisfacție profesională. De multe ori îmi petreceam timpul cu ochii pe ceas și nu eram productivă. De asemenea, mă deranja să fiu presată de oameni cărora le păsa doar de ce pot face pentru ei, dar nu și de confortul meu psihic. Primul pas a fost să realizez care e pentru mine cel mai bun mod de a da randament profesional. Și acela s-a dovedit a fi un program întocmit în propriile mele condiții de timp și spațiu.
2. Așadar, e importantă stabilirea propriilor condiții de lucru.
Dacă doriți să lucrați de acasă doar pentru a reduce cheltuielile și timpul de transport, luați în considerare toate resursele pe care le consumați lucrând independent. Depinde foarte mult de activitatea aleasă, dacă e una bazată pe producție de bunuri, prestare de servicii care implică sau nu producție de bunuri, generarea unor idei etc. Pentru mine cea mai bună combinație a fost colaborarea cu o firmă de freelanceri care îmi acoperea o parte din costurile ce le implică munca mea (abonamentul la internet, diverse deplasări prin oraș etc).
De asemenea, crearea unui spațiu de lucru precum un birou în afara casei sau un spațiu comercial sau de prezentare implică alte costuri ce trebuie luate în calcul. Sunteți pregătit/ă să le suportați?
3. Managementul timpului propriu
Cine își închipuie că a fi propriul șef sau că a lucra pentru tine însuți echivalează cu o pierdere plăcută a timpului, are o părere greșită despre ce înseamnă să fii freelancer. Fără o disciplină a timpului și un respect față de propriul program de lucru este foarte ușor să te abați în direcția greșită. Atenție la presiunea socială:
-din partea cunoscuților care au impresia că tăiați frunză la câini pentru că nu mergeți la un serviciu departe de casă (ei sunt posibile surse de distragere de la lucru) și atenție la clienții pretențioși care vor proiectele "să fie gata de ieri", închipuindu-și că toată viața voastră se rezuma la a lucra pentru ei (aceștia au stofă de șef :) ).
Dacă reușești să îți impui un program rezonabil, dar eficient, de unul/a singur/ă, atunci nu ai nevoie să lucrezi în cadrul unor condiții temporale impuse de alții. Te poți gândi la o carieră independentă.
4. Socializarea cu ceilalți 
Ca freelancer, poți avea sau nu colegi/echipă/colaboratori. Limitele sunt flexibile și depind de natura muncii tale. Important e să eficientizeze procesul de muncă/producție/creație, nu să-l împiedice. Dacă ești o persoană care adoră sa socializeze (înțelegând prin asta să stea la discuții interminabile cu colegii, în timp ce orele de lucru se scurg), poate că e mai bine să rămâi la locul actual de muncă, pentru că timpul înseamnă bani, în cazul de față timpul și banii tăi.

Acestea sunt doar câteva repere pentru a te ajuta să descoperi din ce material ești făcut/ă, în termeni profesionali. Să fii angajatul cuiva se aseamănă cu pret-a-porter-ul: îți dă siguranța confortabilă a hainelor gata făcute, purtate în serie, fără extravaganțe sau surprize. Să fii angajatul tău presupune riscuri asemănătoare cu a purta haine haute-couture: ai nevoie de mai mult curaj pentru a ți le asuma ca identitate și stil de viață.
Avantaje și dezavantaje există în ambele ipostaze, deci e esențial să pornești de la premisele corecte pentru a ajunge la concluzia corectă pentru tine.

Vă urez succes și vă aștept întrebările și comentariile.

Cu prietenie,

Raluca
Freelancer, la feminin

sâmbătă, 26 martie 2011

Traieste ceea ce iubesti

Am mai extras niște imagini din vision board-ul de care vă vorbeam, pentru a ilustra un obiectiv de viață pe care mulți îl ignorăm fără să ne asumăm consecințele.
Live what you love! Cu grație, cu eleganță, cu drag și cu entuziasm.
"Fă ceea ce îți place și nu vei fi nevoit să lucrezi nici o singură zi", ca să citez un vechi proverb chinezesc.
De ce nu ai alege să faci ceea ce îți place să faci (opus lui "nu-mi place nimic, deci nu fac nimic", opus și lui "fac ce pot, că n-am de ales"), fie că rămâne doar un hobby ce îți stimulează bunadispoziție, fie că devine o meserie sau un stil de viață?

Aștept s-aud motive pro și contra (mai ales contra, să vedem ce scuze își mai găsește fiecare).

:)

vineri, 25 martie 2011

L’amor che muove il sole

Dante spunea ca iubirea pune in miscare soarele si stelele. Unii pretind ca suntem praf de stele si uneori chiar se intampla sa o dovedim.
Dar de mult mai multe ori confirmam ca suntem slabi si fragili.
De la prima suflare suntem vulnerabili si dependenti de grija altora. Incepand cu nasterea, bifata la categoria “eveniment traumatizant”, iesim dintr-un mediu linistit si plonjam intr-o lume a raporturilor de forta si de dominatie. Haotica, isterica, nebuna de-a dreptul este lumea in care ne cautam locul, plina de stimuli si de provocari neincetate. La toate acestea trebuie sa facem fata daca vrem sa supravietuim, cel putin din punct de vedere fizic.
Si chiar daca nu ne-ar limita asa dramatic persoana noastra materiala, oricum ne nastem cu un defect de la bun inceput: fragilitatea sufletului. Toata viata e o continua provocare, de a ne echilibra intre binele si raul care ne inconjoara, de a face pace intre experientele obiective si rezonantele lor subiective. De a atinge starea de bine.
Orice ne poate traumatiza, orice poate inclina balanta mai sus sau mai jos in viata noastra, pana si un fir de praf sau o suflare, daca le lasam.
Si atunci, cum sa fim fericiti? Cand e atat de greu sa fii puternic si atat de simplu sa fii slab, cand tentatia sa abandonezi este atat de mare! Cand semenii tai nu se straduiesc deloc sa iti faca lucrurile mai usoare. Cand inima poate fi franta cu usurinta, ca tulpina unei flori. Si cand incerci constant sa te agati de solutii efemere. Credinte gresite. Ganduri toxice. Iluzii auto-intretinute. Substante care iti anesteziaza creierul si il fac sa vegeteze intr-o suprema forma a dezertarii de la realitate.
Si totusi, desi fugim cu disperare de suferinta, ne aruncam cu capul inainte in framantarile dragostei. Ne chinuim cu sentimente neimpartasite sau luptam pentru dragostea cuiva, sa nu se stinga, sa nu ne fie furata, sa nu fie amenintata. Cum poate dragostea sa ne impinga pe traiectorii nebanuite?
Cum pot aceleasi fiinte care tremura din toate incheieturile sa devina luptatorii care calca peste orice obstacole? Nu ma refer la personaje fictive de sub stindardul dragostei – precum Don Quijote, ci la oricare dintre noi.
Daca o fiinta draga, cu adevarat draga, este chinuita, molestata sau doar amenintata, cum se trezeste in noi forta, adevarata forta de a merge sa o protejam? Sa o salvam sau sa o razbunam, orice actiune care implica acel curaj pe care nu l-am avut sau nu l-am avea pentru a ne proteja sau razbuna pe noi insine in fata unor pericole asemanatoare?
Dragostea ne da forta.
De ce ea? Ce inseamna? De unde vine aceasta putere tainica? Ce ma face sa imi smulg fata siroind de sange din noroi, sa ma intorc impotriva dusmanului de moarte si sa-l arunc cat-colo, cand imi ameninta persoana iubita?
Cum de nu-mi mai e frica de moarte, de durere, de chinuri, de umilinta? De unde atata altruism, atata daruire de sine, atata uitare de sine in fata pericolului? Cum devin din amenintat, amenintator?
Iubesc, intr-adevar, dar cu instinctul meu de supravietuire cum ramane? Ce e dragostea de ma face sa il contrazic orbeste? Din dragoste, uitam adesea de noi insine, de nevoile sau durerile noastre. Am face totul pentru celalalt, cu multe riscuri, chiar si cu riscul de a nu ne iubi la randul sau. Poate nu ne va iubi si maine la fel ca azi. Poate sa ne garanteze cineva dragostea?
 
Intrebari misterioase.
Eu nu le-am gasit raspuns. Dar vad ca toate drumurile duc la dragoste si in fata acesteia ma inclin.

*****
articol regasit in arhiva Mayra.ro

joi, 24 martie 2011

Vizualizeaza-ti obiectivele

Printre lucrurile utile culese din anii de școală se numără și stabilirea unor obiective SMART, activitate care se completează de minune cu tehnica vizualizării lucrurilor dorite de tine.
Mie personal mi se potrivește: dacă pot să-mi imaginez ceva, să-l pun efectiv în imagini, atunci îl pot și face! (păcat că mă vizualizez așa de rar fiind gospodină...)
Și cum primăvara mi se pare adevăratul început al anului, nu luna ianuarie cea posomorâtă și botoasă, acum mi-am găsit momentul să-mi construiesc vision board-ul. Adică un loc/o ramă/un perete etc unde îți aduni poze/cuvinte cu lucrurile pe care dorești să le realizezi. Am unul real pe perete, e primul lucru pe care îmi cade privirea când mă trezesc. Încă unul e un folder pe care mi-l alcătuiesc pe calculator din toate imaginile frumoase pe care le întâlnesc atunci când lucrez, Deși nu îl privesc zilnic, cel virtual acumulează și el o energie specifică lucrurilor frumoase în care cred, așa că îl deschid mai ales atunci când rămân în pană de motivație.
Am făcut o scurtă sinteză în colajul de mai sus, ca să vă faceți o idee de început un vision board. Bineînțeles, obiectivele sunt profund personale și fiecare e liber să și le stabilească în propriul ritm și stil, folosind imaginile care îi sugerează cel mai bine lucrurile respective.
Mie personal îmi face plăcere să mă gândesc la:
-odihnă (asta înseamnă un bun management al timpului și respectarea programului de lucru auto-impus, 12:00-18:00 zilnic, nici mai mult, nici mai puțin)
-shopping, ce-ar fi viața fără shopping? (un lucru mai simplu și mai firesc, știu, dar să-mi explice și mie cineva cum poți să-l mai eviți în ziua de azi...). Shopping înseamnă bani, iar mie îmi plac banii care stau cuminți pe card. Și dacă ai card, e păcat să nu ai online banking și să nu fii o divă digitală, ca mine :).
-lucru. Îmi place să lucrez, pentru că lucrez ce îmi place. Fie că e vorba de articole, web content, design grafic sau vreo comandă handmade. Deci mi-am propus să lucrez în continuare, după ce îmi voi negocia orele de program și cu bb2 (acesta fiind băiețelul pe care îl așteptăm în vară).
-relaxare. Aici am mai mult de tras pentru a-mi atinge obiectivul. Pentru că am tendințe workaholice, pentru că trebuie să îmi perfecționez stilul de management al timpului, pentru că nu spun destul de des NU, pentru că sunt om și a pierde timpul este omenesc :) Din toate aceste motive și vreo trei în plus, I must relax. Nu doar fizic. De la mansardă pornește totul...:)

În speranța că v-am dat un pont bun despre vizualizarea dorințelor, vă urez obiective minunate!

Cu prietenie,
Raluca

joi, 17 martie 2011

Feminitatea e de actualitate


Pentru mine toată luna martie este dedicată femeilor și feminității. Așa cum mi-a confirmat-o și invitația de a susține atelierul de handmade si parenting, femeia modernă își permite să dezvăluie simultan mai multe dimensiuni (nu 90-60-90, astea-s irelevante).
Ce înseamnă să fii femeie în ziua de azi? Să fii frumoasă, îngrijită, modernă, mondenă, independentă, ambițioasă, curajoasă, cuminte, decentă, gospodină, cuceritoare sau toate la un loc? Tendința generală este să încercăm să fim cât mai mult dintr-odată, poate mai mult decât ar fi realist. 
Pentru mine feminitatea înseamnă să îmi asum diverse roluri (mamă, soție, parteneră de aventuri intelectuale etc) și ipostaze (pasionată de handmade, de comunicare, de socializare, serioasă cu lucrurile importante și în același timp suficient de interesată de haine/bârfe/seriale pentru a rămâne și puțin frivolă). Mai înseamnă posibilitatea de a fi oricine doresc să fiu, dar niciodată neîncercând să devin ceva ce ce ar fi străin naturii mele (de exemplu, femeia-bărbat :P ).
Feminitatea mi se pare o provocare în sine. Pentru că se așteaptă de la noi să facem slalom printre paradoxuri și să armonizăm atâtea contradicții. Să fim educate în universități dar și în arta gospodăritului, să facem carieră la serviciu, dar și acasă, să fim cuviincioase și fidele în timp ce aprindem pasiuni intense și tot așa…
Punând toate acestea pe un "to-do list", feminitatea pare un ideal dificil- dacă nu chiar imposibil, de atins. Dar dacă noi nu sfidăm imposibilul, atunci cine? :)

Vă invit să citiți și articolul despre mămici care lucrează de acasă (WAHM) pe Breslog, blog dedicat pasionaților de handmade.